pe mai multe fronturi

Mon, 30 Jan 2012 22:13:06 +0000

Pam, pam, a fost ziua mea onomastica. Am implinit 20 de ani frumosi, in esenta.
Pam, pam, pam, a trecut ziua mea. A trecut incompleta, la fel ca majoritatea zilelor mele, fara acel cineva fericit. Dar in inima mea, a fost asa cum mi-am dorit.
Am vrut astazi sa scriu despre ce simt astazi. Si-am scris si-am sters, si-am scris si-am sters si uite asa nu am mai simtit.

Suflet.

Tue, 24 Jan 2012 20:26:42 +0000

…dar am uitat, suflet, ca eu sunt singura responsabila de tine. Eu te-am crescut in asa fel. Eu sunt casa ta. Si tot eu trebuie sa te apar de relele lumii. Eu trebuie sa te iubesc si tot eu trebuie sa te alin cand plangi. Nimeni nu poate sa te iubeasca mai mult ca mine, pentru ca eu te cunosc cel mai bine. Tu poti sa iei forme diferite, de print si de cersetor, dar seara, inainte sa adormi, eu te dezbrac de hainele murdare in spatele carora te-ai ascuns in timpul zilei. Te pregatesc, in timp de noapte, pentru o alta dimineata. Dar dimineata tu din nou alegi sa te imbraci, pentru ca-n lume nu-ti permiti sa iesi dezbracat. De multe ori ajungi acasa suparat, si cu mai multe haine pe tine, dar se intampla sa ajungi acasa fericit si atunci observ ca esti aproape gol.
O singura data ai iesit in lume gol: atunci cand te-ai nascut.

Wed, 18 Jan 2012 20:51:55 +0000

Sufletul nu poate fii oprit. Niciodata.

Thu, 05 Jan 2012 19:05:30 +0000

In timpul meu caut. Cu energia mea caut. Ingenunchiez cautand si dorm cautand. Nu te vad pe tine, te vad numai pe tine si nu-mi ajunge. Te caut sa fii mai mare. Te caut mai mult decat pot sa te am. Caut sa ma daruiesc mai mult decat exist. Caut sa renasc pentru tine.
Dar tu nu stii.

…

Wed, 04 Jan 2012 21:04:51 +0000

De multe ori oamenii actioneaza impulsiv. Tind sa se arunce la prima mana care li se intinde, chiar daca aceasta este mai mult distructiva decat constructiva. Doar pentru ca mana este intinsa, nu inseamna neaparat ca ea vrea sa ne ridice. De asta avem nevoie toti: de o mana care sa ne ridice sus, sau mai sus.
Am trait un fel de viata pe care am condus-o eu, fara reguli sau trasee. Am trait diverse situatii care m-au intarit si mi-au format un tel. Am cunoscut si am avut langa mine oameni prin care mi-am definit o personalitate. Am trait o multime de stari diferite, care m-au ajutat sa deosebesc binele de rau. Am trait pana acum, in mare parte, asa cum a trebuit dar si asa cum am ales eu. Viata mea m-a facut sa cred ca eu nu am nevoie de o mana.
Dar am. Am nevoi umane, normale, care ne fac viata, noua, oamenilor. Sunt om!
Nu am simtit de multe ori fericirea pe care am simtit-o de curand. Fericire, implinire, bucurie, sens. Sa constientizezi ca ai un sens e mult. Sau, cel putin, e mult pentru mine. A fost si inseamna mult sa simt implinirea in viata mea. Nu am stiut ca este atat de inaltatoare. Nu am stiut ca mie mi s-a dat ceea ce mi-am dorit, ca o parte din visele mele s-au implinit. Nu am stiut pana acum. Acum, cand simt din nou, frica. Frica, si odata cu ea, toate pacatele trecutului.
Am simtit prea mult timp ca mana mea nu e singura, ca exista una care o strange pe a mea intotdeauna, chiar daca o doare, chiar daca nu o doare. Asa am simtit eu, prin mana, in inima. Dar inima mi-e tot asa, dintotdeauna, singura.

Fri, 23 Dec 2011 18:09:49 +0000

Sarbatori Fericite! Eu sunt fericita

Fri, 11 Nov 2011 08:39:05 +0000

Nu o sa lupt acum, desi imi cere toata fiinta mea.
Mi-am zis “uita de tot”.

Thu, 10 Nov 2011 20:07:52 +0000

Mi-e frica. Mi-e frica si atat. N-am ce sa-mi raspund, desi imi cer continuu.
In final, nu-mi amintesc cand am simtit ultima oara frica. Pot sa numar pe degete de cate ori mi-a fost frica, in general, total. Frica a insemnat pentru mine ceva mare. Si totusi, mi-e frica, dar nu mi-e frica. Si nu stiu de ce. Sau poate stiu, si imi ascund. Sunt mica, din nou. Din nou nu stiu nimic, ma-ntreb, incerc si caut. Din nou ma uit in spate, in fata, caut. Caut, caut, caut! Cat mai caut? Dar mai mult de atat, CE caut?
Cresc, si odata cu mine, creste tot. Nu e chiar placut sa vezi in spate ce vad eu, sa astepti ani buni ca sa ajungi undeva, sa ajungi oarecum, si-apoi sa pleci. Asta am stiu sa fac mereu: sa plec. Am plecat de fiecare data cand poate ar fi trebuit sa stau, am plecat de fiecare data cand am ajuns unde-am dorit, am plecat de fiecare data cand am simtit, am plecat si-am tot plecat. Am plecat cand am iubit.
Ce stiu mereu este de unde am plecat. Stiu ce am iertat dar stiu ce n-am uitat. Nu stiu ce e maine, dar stiu exact ce-a fost. Stiu prea mult, chiar daca plec prea des.
Eu plec, tu uiti, noi mergem. Si totusi tin la tine…

Tue, 01 Nov 2011 23:20:42 +0000

Ce am invatat e simplu. Mi-ar trebui zile sa definesc, zile inseamna timp, timpul este scurt. Nu am timp si nici nevoie sa definesc ceea ce simt. Eu simt, imi spune toata fiinta mea.
Pentu tot ce-am trait, nu sunt cuvinte. Cuvintele sunt mult prea mici.
Sa nu ma intrebi. Raspunsul sunt eu, fiinta mea in totalitate, faptele si vorbele, gesturile, rasuflarea, ochii si mainile. Felul in care zambesc, te privesc, te iubesc. Raspunsul sunt chiar eu, aici, acum.
Doar, daca-i putea sa vezi…

Tue, 01 Nov 2011 17:13:41 +0000

Nu-ti mai vad zambetul, nu te mai simt venind. Nu esti. Nu te mai am.
Nu traiesc rapid emotii pe care obisnuiam sa le traiesc. Nervozitate, bucurie, placere sau pur si simplu dragoste. De orice fel. Nu stiu daca am trait mai bine de 19 ani intr-o lume imaginara.
Ceea ce stiu insa, este ca nu te mai am. Si asta e un fapt real.